Știu că bruma de har pe care am avut-o, nu am îngropat-o!

Documentându-mă pentru interviul cu academicianul gorjean Gheorghe Vlăduțescu, la 60 de ani petrecuți în Facultatea de Filosofie, am găsit astfel de caracterizări: Om de cuvânt care nu face promisiuni deșarte; Tobă de carte, dedicat din tinerețe sferelor înalte ale ontologiei și metafizicii; Onorat profesor și șef al Catedrei de Istoria filosofiei și Filosofia culturii în prima universitate a țării; Își poartă alesele însușiri ale personalității sale fără emfază, cu simplitate, cu acea naturalețe care ține de noblețea spirituală.  Din CV-ul impresionant al domnului profesor amintesc următoarele: În anul universitar 1970-1971…

Read More

Există viață după Duolingo!

Am descoperit aplicația Duolingo pe la începutul anului. Mulțumesc Andreea Ionescu! Sunt o fire generoasă. Zic eu. Nu păstrez nimic doar pentru mine. Văzut, plăcut, distribuit. Primul care a făcut cunoștință cu aplicația, a fost bărbatul meu, apoi copiii (care n-aveau, momentan, nevoie de ea, dar au fost bucuroși că au găsit un nou prilej să mă ironizeze, că o să mă plictisesc și mă voi lăsa păgubașă imediat), apoi soră –mea, apoi fel și fel de prieteni. Pentru mine a fost dragoste la prima vedere. Orice moment de respiro…

Read More

Să scriu? Să nu scriu?

Băieții mei tot încearcă să mă educe, să mă strunească (da, ei pe mine!), amintindu-mi  deseori că dacă nu am ceva bun să le spun, mai bine să tac. Și dacă, în discuțiile noastre aud replica asta destul de des, înseamnă că evidențiez prea puțin atitudinile lor amabile, decente, cuviincioase în detrimentul altor acțiuni contrare. Pentru că sunt întru totul de acord cu sfatul lor, cred și nădăjduiesc că în afara casei, reușesc mai bine să-mi înfrânez pornirile și de aceea spun tot mai rar ce gândesc. Există însă un…

Read More

Tot eu! Jurnalul unei țărănci banale…

Sfârșit de august început de septembrie! 2017! Și anul acesta, întocmai ca în ultimii 5-6 ani, împreună cu mami, am reușit să ne petrecem, vorba vine să ne petrecem, 8-9 zile la țară. Scriu aceste rânduri și pentru aducere-aminte, dar și cu gândul atât la cei care mi-au urat concediu plăcut și pentru cel care m-a dojenit, este adevărat, cu blândețe, că nu-mi arăt mai niciodată fața de tărancă. Eu cred că mi-am arătat-o ori de câte ori am avut ocazia, dar voind totuși să fiu receptivă la critici, voi…

Read More

25 # Rezistăm!

Ne-am unit destinele! Ce alăturare de cuvinte… Noi am făcut-o acum 25 de ani, dar am impresia că a fost ieri… Retrăiesc acele momente. Primărie. Eu, foarte emoționată. Oficiază cununia noastră civilă primarul municipiului Tg-Jiu, Victor Murea (care nu mai este printre noi). La sfârșit eu plâng. Primim felicitări și eu primesc și un munte de flori. Încetez. Nu mai plâng. Facem fotografii. Nu răspund la provocări. Biserică. La Parângu. Eu la fel de emoționată. Oficiază cununia noastră religioasă preotul Nicolae Udroiu (nici el nu mai este printre noi). #Rezist,…

Read More

Avem PRIMAR!

La 41 de ani, Marcel Romanescu  a fost ales primar al municipiului Tg-Jiu. Cum nu am la îndemână o statistică a predecesorilor săi, și a vârstei la care aceștia au fost aleși, admit că este posibil ca orașul nostru să fi fost condus și de alți primari, poate mai tineri. Dar indiferent dacă asta s-a întâmplat sau nu, performanța extraordinară a noului ales, nu poate fi umbrită de nimeni și cu nimic. Dar cine este Marcel Romanescu și, mai ales, cum îl văd eu? Este absolvent al prestigiosului Liceu Tudor…

Read More

Gata!!! Începe postul!

Gata, ăsta din titlu, e ca un strigăt de eliberare. Cu siguranță, cei mai mulți dintre noi ne împiedicăm, în drumurile noastre, de oameni de nimic, de oameni de rea credință, uneori monumentală. Nici drumurile mele nu-s curățate de astfel de specimene. Cu mari eforturi  am reușit să-mi țin în lesă (precum Liviu Dragnea, simpatizanții PSD) pornirile năvalnice de a scrie despre ei. Ei, nemernicii, mincinoșii, acoperiții și urmașii lor. Dacă aș fi făcut asta, cu siguranță traficul blogului meu, ar fi cunoscut un reviriment extraordinar. Răul vinde, întotdeauna, mai…

Read More

Teama

Crescând în preajma bunicii din partea tatălui, muma Ioana, cum  îi spuneam eu, m-am deprins, ba chiar mi-am însușit pe nesimțite, anumite obiceiuri și experiențe sufletești, adânc înrădăcinate în viața ei. De exemplu, o stare de neliniște, de îngrijorare, de teamă, ne încerca pe amândouă destul de devreme (să fi avut eu, 8-9 ani) și suficient de des. Dacă părinții mei veneau acasă, mai târziu, fie și numai cu 5 -10, minute față de ora obișnuită, ea se uita panicată la ceas, parcă număra secundele și-mi repeta fără întrerupere, că…

Read More

Am 51 de ani si aproape 70 de kilograme!

Așa și! Pe cine ar purea interesa acest subiect banal? În loc să mă concentrez să scriu (fac) frumos, să mă agăț de subiecte interesante, arzătoare, eu vin cu astfel de baliverne, cu care o să-mi pulverizez și bruma de cititori, adunați cu multă trudă și risipă de energie. E duminică, 29 ianuarie 2017, sunt bine, sunt destinsă, sunt fericită, deseară merg din nou la teatru, așadar îmi permit luxul să trăncănesc pe aici, asumându-mi, cu  bună știință, orice risc decurge din această postare, fără cap și fără coadă. Azi…

Read More

Muzica pianului este elixirul vietii mele, iar pianul este parte din mine!

Dr.Corina Ungureanu-Kiss, s-a născut în Câmpina, județul –Prahova, dar foarte curând familia ei s-a mutat definitiv în Braşov. Încă din primi ani de viață participă la un program foarte serios de pregătire, lăsându-se condusă pe drumul muzicii, pentru a deveni un model al generației sale. Așa s-a și întâmplat! Astăzi Dr. Corina Ungureanu-Kiss este profesoară de pian și teoria muzicii la Facultatea de Muzică din Düsseldorf, este compozitor  și are o intensă activitate muzicologică, prin care a semnat zeci de articole, cronici, media, în reviste importante, din țară și străinătate.…

Read More